CLORHIDEEA

Emiliei

(scenariu scurt-metraj)



un dormitor mare cu pat pe mijloc.

În pat dorm o femeie şi un bărbat. Amândoi sunt tineri. Femeia deschide ochii, cască şi se ridică în fund. Este complet goală. Bărbatul întredeschide ochii. Femeia se scoală din pat şi îşi pune chiloţii. Bărbatul întinde mâna după ea şi o trage de elasticul de la chiloţi. Femeia se apleacă şi îl sărută.

Femeia:

Mai dormi este încă foarte devreme.

Femeia se îndreaptă către uşa dormitorului. Bărbatul deschide ochii şi se ridică în fund.

Bărbatul:

Unde te duci? Vino înapoi.

Femeia:

Mă duc să fac un duş şi vin imediat.

Bărbatul:

Mai stai puţin cu mine.

Femeia:

Nu lipsesc mult. Mă întorc în zece minute. Vreau să fiu proaspătă pentru tine.

Bărbatul o urmăreşte cu privirea. Femeia iese din cameră şi închide uşa în urma ei. Bărbatul stă două secunde nemişcat apoi îşi ia avânt vesel, se arcuieşte şi sare în picioare. Se duce spre fereastră şi trage draperiile. Pe pervazul ferestrei se află un ghiveci în care trăieşte o orhidee. Nu priveşte nici o clipă în jos la stradă. Îşi ţine privirea dreaptă şi vede doar salcâmii înfloriţi. Trage aer în piept şi se întoarce în cameră. Trece pe lângă pat. Se îndreaptă spre şifonier. Deschide şifonierul, se apleacă şi scoate o cutie de pantofi. Deschide cutia şi scoate din ea o cutiuţă mică de lemn. Din cutia de lemn scoate un inel de logodnă. Îl priveşte câteva clipe apoi îl pune la loc. Închide cutia şi o bagă înapoi în cutia de pantofi pe care o pune înapoi în şifonier. Bărbatul se îndreaptă spre uşă şi iese din cameră.



Holul casei cu câte o uşă pe fiecare parte.

În fundul holului se află baia. Se aude apa curgând. Femeia cântă. I se aude vocea. Destul de slab la început. Apoi din ce în ce mai tare pe măsură ce bărbatul se apropie. Bărbatul deschide uşa de la baie şi intră.

Baia este mare. În dreapta este veceul. În stânga este chiuveta. În faţă o cadă mare în care se află femeia. Femeia nu se vede foarte clar. I se distinge însă silueta prin perdeaua impermeabilă trasă peste cadă. Pe jos, la baza căzii zace aruncată neglijent o mantie neagră cu glugă. Peste mantie chiloţii femeii. De sub mantie iese o lamă ca de coasă foarte ascuţită şi strălucitoare. Poate fi vorba şi de un cuţit. Bărbatul se duce spre veceu şi se pişă. Apoi vrea să tragă apa dar în ultimul moment se răzgândeşte. Femeia nu observă că bărbatul este în baie cu ea. Femeia continuă să cânte stând în picioare sub duş. Bărbatul devine grijuliu să nu fie observat. Apoi ia repede mantia neagră de pe jos cu tot cu lama strălucitoare înfăşurată în ea şi iese din baie. Închide uşa având grijă să nu se audă nimic.

Hol.

Bărbatul merge pe hol cu mantia neagră în mână. Se opreşte în dreptul uşii din dreapta şi o deschide. Acolo se află o debara cu tot felul de produse de curăţenie. Bărbatul scoate un lighean şi un bidon mare de clor. Închide debaraua şi se întoarce în dormitor cu mantia, bidonul de clor şi ligheanul.

Dormitor.

bărbatul intră în dormitor şi încuie uşa cu cheia. Apoi toarnă clorul în lighean şi scufundă mantia neagră în el. lichidul începe să se înnegrească treptat până devine negru de tot. Bărbatul ia coasa şi se duce cu ea spre orhidee. Taie floarea cu coasa. Pune coasa deoparte şi miroase floarea. Apoi pune floarea cu grijă pe pervaz, apucă coasa îi rupe lama şi o aruncă pe geam în coroana de salcâmi. Florile albe se fac negre şi strălucitoare. În ele se oglindeşte soarele. Bărbatul apucă orhideea şi o fixează pe coada coasei în locul unde fusese lama. Coada de la coasă înverzeşte pe loc şi se transformă în tulpină. Bărbatul se îndreaptă spre pat şi aşează orhideea pe perna femeii. Apoi se duce la şifonier. Scoate repede inelul din ascunzătoare şi îl aşează pe perna femeii lângă orhidee. Fuge repede la uşă. O descuie după care se bagă la loc în pat. De pe hol se aud paşi şi vocea femeii care cântă. Din ce în ce mai tare.

biserică

Bărbatul şi femeia stau în faţa altarului. În faţa lor este un preot. Bărbatul este îmbrăcat în costum de nuntă. Femeia în mireasă. Femeia poartă mantia albă cu glugă ca pe o rochie de mireasă. În loc de buchet ţine în mână floarea de orhidee.

Preotul:

Popescu Emilia, de bună voie şi nesilită de nimeni îl iei în căsătorie pe Valentin George, să îi fii alături la bine şi la rău până când moartea vă va despărţi?

Femeia:

Da!

Preotul:

Valentin George, de bună voie şi nesilit de nimeni o iei în căsătorie pe Popescu Emilia, să îi fii alături la bine şi la rău până când moartea vă va despărţi?

Bărbatul:

Da!

Preotul:

Prin puterea cu care am fost investit de Cel de Sus vă declar soţ şi soţie. Poţi săruta mireasa.

Bărbatul se întoarce cu faţa la femeie. Femeia se întoarce spre el. Bărbatul îi dă jos gluga albă. Cei doi se privesc în ochi ţinându-se de mână. Îşi zâmbesc.

SFÂRŞIT

POSIBILITATEA DEZ-ASTRULUI


După ultima statistică prezentată publicului de către specialişti, în prezent există 194 de ţări pe suprafaţa globului pământesc. Asta înseamnă în linii mari şi spirit naţional că atunci când Superman a aterizat cu nava aia a lui în formă de castană erau şanse de aproximativ 0,5 procente ca el să cadă pe teritoriul ţării noastre şi să fie român. L-ar fi chemat Kent Lung, probabil, şi nu ar fi fost exclus să fie tot ziarist. Asta, bineînţeles, dacă ar fi căzut în curtea unor oameni educaţi, caz în care, mic fiind, ar fi dus România în Cartea Recordurilor pentru cea mai mare castană predată la şcoală în clasele unu-patru. Altfel, castana ar fi fost pe loc dezmembrată şi vândută la fier vechi, situaţie în care existau mari şanse ca Superman sa fie frate vitreg cu C. Amir, 31 de ani, D. Bairam, 32, A. Iusein, D. Samelen, 33, sau A. Samir, 31, toţi din Constanţa. Privat de o educaţie adecvată în detrimentul meseriei de hoţ de rând pe care nu prea îl duce mintea, Superman ar fi trebuit să îşi câştige existenţa numai prin forţa muşchilor săi. Atunci să te ţii! Avioane furate în zbor din jurul pasagerilor fără ca aceştia să simtă ceva. Sateliţi ruseşti şi americani aduşi la poarta depozitului de colectare a fierului vechi aparţinând S.C. Ristea Service S.R.L. din Constanţa. Capace de canalizare, predate în fişicuri de câte 100. Totul, la centrul de colectare. Totul, la topit. Ce mai, fierul s-ar scurge şiroaie din topitorii, înroşind pământul. Planeta Albastră s-ar fi numit Planeta de Fier, drept pentru care, în conformitate cu cele văzute în casa părintească, o va fi dus şi pe ea, la rândul ei, la topit. Scoasă de pe orbită şi aruncată cu putere direct în soare, în vreme ce Superman cu fraţii lui în spate ar fi privit cu stupoare cum se dezintegrează universul chiar sub privirile lor. Din moment ce exista o şansă, oricât de mică ar fi ea, ca acest lucru să se întample, ne putem considera norocoşi că până la urmă nu s-a întâmplat, iar adevărul este mai puţin extraordinar, mulţumindu-ne. Şi adevărul-adevărat este că C. Amir, D. Bairam, A. Iusein, D. Samelen şi A. Samir au fost prinşi de jandarmii constănţeni în timp ce sustrăgeau deşeuri feroase din zona grădinilor din apropierea căii ferate care tranzitează cartierul CET. Pe numele lor au fost întocmite dosare penale.

POEM CU BECALI

GIGI BECALI SALVEAZĂ VIEŢI. Cum deschid televizorul asta îmi sare în faţă! Păi cu mersul pe apă a rezolvat-o. Are barcă şi colace de salvare. Dacă nu are el, are măcar un prieten care are. Ori că-i Isus ori că-i Sf. Petru, care-i diferenţa? Între ei este doar o uşă şi cheile sunt la ăla care vrea să intre peste ăla care nu vrea să iasă. După ce s-a gândit mai bine şi s-a ras de câteva ori pe mâini tot aşteptând să i se îngroaşe firul de păr până se transformă în fulg şi apoi în pană, Gigi Becali şi-a luat un avion. Pentru moment nu i s-a părut prea confortabil. Îl măcina un gând sfânt. Dacă îi vor creşte totuşi brusc aripile alea în timpul zborului spre Madrid şi el se va trezi purtând avionul ca pe o cămaşă cu mâneci de fier. Restul sunt mărunţişuri. Să fie lumină în Ferentari. Şi a fost. Câteva sute de mii acolo. Iar acum salvează vieţi. Şi eu nu am încotro, cu riscul de a-mi smulge părul din cap trebuie să recunosc cu mâna pe inimă că Gigi Becali este Isus reîncarnat. El visează în secret şi faţă de sine că va venii vremea în care va avea mai multe nume printre care şi Mielul Domnului. Mielul va fi evident numele mic. Mielul va scrie şi pe avion.Acum aplauze. A dat bani mulţi pentru asta. Dar uite-l că vine. Mă rog să nu se apropie. Genunchii încă îmi mai trebuie. Am totuşi două pietre mari la rinichi pe care el să îşi scrie poruncile. Fug cu ele în mâna întinsă după autograf. Apoi el îmi întoarce spatele întrebând bărbatul fără mâini de ce nu-l aplaudă. Îmi întoarce spatele chiar după ce înmulţeşte peştii lăsându-mă cu milioane de curve pe cap.