9 iulie 2007

FEATURING



feat. Ştefan Caraman


CÎTEVA POVEŞTI ROZ


Las-o Gina! Încetează cu interpretările. Nu reprezintă nimic altceva în afară de ceea ce vezi.

E doar un film porno de proastă calitate.
Eu mişc din cur şi tu stai pe spate.

Fac numai asta, cum adică fac numai asta? Totul se lasă într-o parte, nu vezi ? Titanicul se scufundă. Câmpia Maratonului. Ghilgameş. Moneda EURO. Nu te lăsa cucerită de aparenţe, de la o vreme nu mai înşală. Plăcinta cu răvaş se află pe masă, sub privirile noastre, neatinsă. Sâmburele de înţelepciune se ascunde între foile de cocă. Dar se serveşte cald şi o singură dată.

Nu cred că acela roşu din colţul gurii e sânge.
Cred mai degrabă că e libidoul unei târfe care plânge.

Ştii bine că visez. Pe măsură ce canapeaua devine tot mai roşie. Şi tu tot mai moartă. Acum câteva zile în urmă stăteam în staţie şi ascultam FALCO. Între timp lucrurile au evoluat - trebuie să vină poliţia să mă umfle. Voi scoate frigiderul din priză şi pisica din casă. Voi uda florile cu acid sulfuric şi obrajii cu lacrimi de lux. Voi închide uşa cu cheia franceză şi mă voi lăsa filmat din semiprofil faţă.

Un grup de fetiţe mă vor privi cu binoclul dintr-o camionetă.
Amuzate de o asemenea dramoletă.

Nu ştiu ce să-ţi spun, nu vreau să te impresionez dar chestia cu pisica m-a cam neliniştit şi pe mine. Bine că a venit mama şi ne-a cântat ceva la trompetă. Suna precum cântecul de adio al unor dinţi încleştaţi. Simplul fapt că îmi vorbise mi-a rezolvat crizele ontologice, fără să fie nevoie să-i dezvălui un cumplit secret. Era doar un animal, nu ştia ce i se întâmplă.

Se mira până şi pisica.
Ce mieunat coerent avea mămica.

Dar tu o să te faci fată cuminte şi nu o să-ţi mai pese niciodată de mine. Atunci va dispărea şi pastila. Întinşi în iarbă şi păscuţi de o vacă mişto.
Să nu te aştepţi să ne înţeleagă.
Vaca fericită devine bleagă


Pictorul îmi lăsase un mesaj pe uşa frigiderului: „ O femeie cu inel primit de la părinţi se uită fix la mine. Bluza ei roşie gesticulează dinspre umeri spre glezne.


S.O.S. – mă scufund!
Sunt însoţit de un gând imund.”

Fratele geamăn mă priveşte de după zid , din camera lui. Citează , „La început au fost doar un băiat, o fată şi un zid, cu lumini şi umbre; apoi a dispărut fata, apoi a dispărut şi băiatul, mai târziu a dispărut şi zidul, pe urmă luminile ... am rămas doar cu umbrele.”

Do you like it?
Oh, yah, just a little bit.

Acum gustă cu o foarfecă dintr-o atmosferă gândită special pentru festivităţi.

Acelaşi întuneric, acelaşi mister.
Zepp. cântă ceva despre o scară spre cer.

Mă gândesc că totul atârnă de o bucăţică de sfoară tăiată dintr-un ghem uriaş, legată imprudent de un muritor angajat la magazinul de suflete artizanale. În toată aceasta perioadă un singur om a câştigat la loterie premiul cel mare. Dar nu e de găsit. Se ascunde undeva, cică scrie.

„Fata cu bluză roşie mă priveşte în continuare. Îşi aşează atent părul pe umeri şi-mi zâmbeşte cu un ochi.

Ştie că se va ridica de la masă , va veni şi mă va întreba încet , la ureche,
dacă nu cumva sunt sufletul ei pereche
daca nu cumva prietenul meu cel mai bun o poate învăţa o jonglerie,
cum să mă scoată la comandă din pălărie.”
Sunt pictorul din paragraful precedent
Iar fata asta e culeasă de pe nadir_latent.


Auzise că fratele geamăn are pe perete în sufragerie un trofeu roz cu cea mai scumpă bilă vişinie de bowling din lume. Goală la mijloc şi îndreptată cu găurile spre perete. Era convinsă ca prietenul meu o va învăţa într-un final să câştige măcar un meci.
(Singura rimă găsită e cuvântul beci)
Plictisită să ştie că poate fi campioană doar la mondialele de şah . O sugestie de-a lui putea schimba situaţia. I-a spus întorcându-se, „taci.”


A venit şi s-a aşezat pe scaunul de vis-a-vis. Ca să lămurim nişte lucruri de la bun început. M-a lăsat timp de o jumătate de minut ca să privesc absent medalionul pe care îl purta între sâni chiar de când erau mici.

Nu s-a întâmplat de loc aşa cum mi-am imaginat.
Nu m-am ridicat şi nu am plecat.

Femeia nu a scos nici un sunet dar i-am răspuns totuşi la întrebare.
Ne-am mângâiat, apoi mâinile şi-au povestit toată noaptea despre această întâmplare.


Dimineaţa s-a ridicat de la masă şi m-a sărutat. Mi-a lăsat un răvaş pe nota de plată - era achitată încă dinainte, dintr-o altă viaţă.

Era scris, „ în momentul acesta prietenul tău citeşte un mesaj lăsat pe frigider.”
Afuristul Zepp. o ţinea într-una pe aia cu scara pe cer



IMPRESII 9

era cinstit până la capăt
de aceea cădea întotdeauna în plin
îşi golea încărcătorul în uter peste mine (un COLT patetic atins de prostată) sunt curios ce explicaţie îmi va da de data asta; şi dacă se va spăla pe mîini şi va transforma vinul în apă; “vei avea un copil”, va spune; “vei avea o iluzie”, îi voi răspunde; un copil cu încărcătorul plin de garoafe iese la lumină din întunericul roz al liftului; şi nimeni nu îl crede şi nimeni nu îl crede
ţinteşte pe deasupra capului şi se poartă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat; clank

ţinea încărcătorul strâns cu ambele mîini prietenul meu şi sufeream alături de el; în scena imediat următoare încărcătorul va fi lăsat liber să zboare şi, cel mai probabil, se va lovi de faianţa din baie; “îţi fac un ceai cu apă minerală, nu pot să te văd decît în singurătatea camerei mele” şi visul unei amfetamine se împlinea precum un avort;

nu o puteam înşela nici măcar în vis; mama mea mă părăsise, şi ea îşi abandonase bărbatul pentru mine; o relaţie simplă versus altă relaţie simplă; mai scoateţi un ziar tovaraşi informaţi orbii, înlocuiţi-le cîinii; chiar dacă e vorba de cu totul alte mesaje; indicii peste indicii care nu duc nicăieri; şi peste tot şi peste toate numai creier; circumvoluţiuni osificate într-un templu păgân; ca unul care aruncă tarabele de ciudă, prieteni, de ciudă; şi la ultimul etaj, ea, ştiind despre ce e vorba; apoi am mai văzut-o o dată traversînd strada; purta o cruce mare în spinare, avea chipul senin şi cîteva rînduri de picioare; nu am mai urmărit-o cum aş fi făcut altădată dacă m-aş fi găsit în aceeaşi situaţie; a venit ea la mine; m-a devorat cu zîmbetul pe mandibule









ALTE POVESTI ROZ


Mă simţeam ca o hârtie de împachetat petarde. Fratele Geamăn îmi construia într-una stadioane „Gheorghe Hagi” şi mă punea să îmi lovesc idealul cu ristul. Credea, cu această ocazie, că mă curăţ la trup. „Extrato de canhamo sem THC”, ca să zic aşa. Şi cu toate acestea, bila galbenă nu se mai arătase la fereastră de câteva săptămâni.

Părăsită de găuri şi ea.
(sau cel puţin aşa se spunea)

Se vorbea de o eventuală răpire.
De fapt era o încercare subtilă de substituire.

Când am revăzut-o ţinea o altă bilă de bowling. Din găurile ei se revărsau zorile. Iar din lovitură îi cântau cocoşii.

Măcar de ar fi ştiut că asasinul se ascundea în altă parte.
Şi nu într-o umilă pagină de carte.

Nu mă puteam declara decât de altă părere. Şi-ţi spuneam, „ măcar de-ai înţelege legăturile infinite dintre triburile africane şi câmpiile cybernetice - dormi degeaba în cer.”

Iţi poţi alinta limba cu trupul meu.
Nici o legătură cu faptul că am devenit ateu.

Addenda : Şi vorbesc foarte serios spunându-ţi toate acestea.


Am lipit răspunsul de biletul pictorului.

Acelaşi frigider, acelaşi S.O.S. – mă scufund,
dar nici urmă de imaginaţie şi nici un gând imund.

M-am înapoiat în simulator. Tu cum îţi imaginezi că s-a întâmplat Gina?
„Cred că arbitrul s-a apropiat de boxer pentru a căuta armele albe. Uitase să-l verifice la intrare. Aşa se întâmplă mereu, în fiecare an uită să-l verifice pe cel din colţul roşu. Până când cineva o să-şi dea seama şi va organiza un atentat. Nu pare a fi posibil, dar este. Sunt aproape sigură de asta. Trebuia să mă fac poliţistă, sunt plină de calităţi...”

În fiecare dimineaţă aceleaşi momente.
Eu te întreb de una, tu îmi vorbeşti de talente.































ECSTAZY


Te aşteptam pe peron cu trandafirul de plastic în mână
trenul se auzea de departe plecînd
sângeram polipropilenă
sau poate doar gemeam
un câine lup de familie bună îmi invada somnul
strecurîndu-se prin despicătura agrafelor tale de păr
era bine
îţi citam extrase largi din Cârlova şi te mângâiam pe proteză
artificiala mea mică
cum nu făceai tu nazuri atunci cînd te sărutam pe frunte şi te rugam să îmi netezeşti
musculatura
deţineam prin această metodă toate
coordonatele sferei.

Copilul mă priveşte în timpul atacului
mă ameninţă cu suzeta surprinsă între gingii
iar eu îl cred în stare să-şi părăsească leagănul
mă plimb furişîndu-mă pe lîngă gornistul de serviciu
de departe ai spune că lupt pentru patrie.

Nu ştiu ce să mai spun despre povestea asta
s-o încep?
ce culoare avea acoperişul casei tale, Trick?
şi de ce a ars cu părinţii tăi cu tot?
vedeam toate lucrurile întîmplîndu-se în acelaşi timp
bucăţile de sticlă îmi acopereau ochii
ha, era naşpa
deschideam şampaniile pentru a sărbători victoria
împotriva inamicului public numărul unu
ajuns acum la maturitate, nu ne mai împărţea bomboane în ambalaje lucioase.

Pentru tine mi-am părăsit leaganul şi am pornit să te caut
nu concepeam să trăieşti cu altul
nici măcar cu tine
ar fi mai bine să ieşim poate pe balcon şi să încercăm să
ne revenim
tu vei sări primul.

Ar fi fost interesant să ţină discursul acesta într-o
camera antifonată
toată lumea ar fi aplaudat-o în surdină.
nu s-ar fi auzit decât culoarea roşie şi gândul că fusese totuşi doar un concert plicticos.
la final s-au dat autografe pe eşarfă.

În regulă, voi fi mai atentă
Trick mă caută cu gornişti geneticieni de ultimă generaţie
trompete cu aripi şi îngeri dezacordaţi
în camera copilăriei
printre soldăţei.

Apoi a venit copilul şi a tras apa de urechi
cu mare atenţie la execuţie
apa a făcut au.

Tata mă aşteaptă echipat
gata pentru un dezechilibru în timpul liber, gata pentru un tackling
mă plimb pe plajă la Mamaia
înghiţind visător bomboanele inamicului public numărul unu
mă împiedic de senzaţie
nu cad iar.

Am făcut deja un an de cînd aştept să mă nasc, mamă
mai mult nu îţi pot spune
am vîrsta roz şi pariez pe splendoare.


Vezi ce mică sînt?
fără tine şi acum aş fi purtat stelele în burtă
în timpul investigaţiei, moaşa mi-a zîmbit
avea în gât un omuleţ mic, mic, aşa ca mine.


Tatăl meu inversîndu-şi mănuşile
dreptatea vine fulgerător din partea stîngă a ochiului umflat
“I am a superwoman”
de cînd aştept replica asta Gi
pentru că numai acolo te-aş fi găsit,
în inflexiunile vocii materne, în pastila de ecstazy
te-ai distilat prin alte locuri şi acum te-ai
întors la fel de singură
cu faţa la mine pentru a şterge memoria tuturor
lucrurilor
rîzi, a?
o bilă galbenă de-o veselie criminală
îţi alunecă pe faţă




Gi îşi deşartă rucsacul plin cu grenade – seamănă cu nişte fructe de ananas
nu ştiu ce să mai cred
numai pentru că au venit şi mi-au oferit
visele lor
a trebuit să le povestesc

Aşează-te aici, îţi fac un ceai
cu apă minerală
să discutăm puţin despre părinţi
despre modul în care privesc ei chestia cu bila galbenă
şi despre cât de patetic devine un sevraj

Şi ce fac cu ele?
spune-mi te rog ce fac cu ele?
(le-au închis în seiful de sticlă
lîngă bagajul genetic).

De fapt mă pricep la asta
să mă sprijin pe veseliile ucigătoare.

Copilul mă ameninţa cu detonatorul
la intrarea în magazinul alimentar
în drumul nostru spre casa de marcat
am observat că cineva băuse
dintr-o sticlă după care o aşezase
la locul ei pe raft.

Pieta se structura în detaliu cînd
prietenul meu ar fi putut adormi
în tren fără să mă viseze deloc.

Această sferă mai netedă se structurează pe trei
nivele, redate fiecare în parte de cîte trei conuri
avînd centrul comun cu cel al sferei
jumătate tăcere, jumătate dezacord
pregătită să mă mintă cu toată pizda
(să-ţi fie ruşine Trick, să-ţi fie ruşine)

E bine?
e totul în ordine pe acoperişul casei tale, Trick?
să moară mă-ta?

Împreună cu fratele geamăn am descoperit neputinţa de
netăgăduit a infamiei - nu mă mai înţelegeam cu
nimeni.

Gi ştia toate melodiile pe de rost
fredona dansînd step cu o eleganţa engleză
la fiecare atingere se excita chicotind natural
în unele pauze aprindea o ţigară în altele o stingea


Ea seamănă un pic cu bunica mea din partea mamei
poartă ridurile pe aceeaşi lungime de undă şi îmi spune poveşti
pe care le cred
nu am dezvăluit nimănui această constatare întrucît
o consider un secret de familie
o cheamă
Gabi este partenera mea de trompetă
ta ta ta face ea
ta ta ta fac şi eu

Chiar dacă adversarul o umileşte, îngenunchindu-o de
data asta
ea trece cu lejeritate peste eveniment şi încearcă să-l
depăşească cu o schema nouă
6 din 49.

"La ora asta m-am îndrăgostit de amanta din tine"
şi o suspectez de secrete feminine.

Întotdeauna mi se întîmplă la fel
întotdeauna aşa şi pe dincolo
nu observam copilul decît cu cîteva secunde înainte
de a se naşte

Pe lîngă descompunerea chimică a limbajului
tot drumul am fost atenţi la zăpadă
paşii se depuneau întotdeauna în faţă

Tăceam amîndoi. Dar mai mult tu.

"nu mai am timp să revin"
îşi desface picioarele şi mă prezint stadionului
în dezechilibru

şi iar aşa şi pe dincolo mă exprim foarte clar pe
marginea chestiei
e tot mai plin de chestii pînă
la tine stare clinică stabilă

"Eşti bolnav, la ce ora vrei sa te culci?"
eu, cu ea şi cei mai vestiţi pistolari din ţinut
(nu sînt mulţi, numai doi)
tribul pare mulţumit de realizările noastre
şi încurajează dragostea în aer liber
şi oglinda în care vedem acelaşi om


ne purtam ca doi veritabili canibali
ce supravieţuiesc printr-o hărnicie de club
aveam timp de ospăţuri în menuet
devorîndu-ne mereu prada de la distanţă

îmi sugerează însă la fiecare pas
pe ce parte a trupului se află
jucăriile

între noi fie vorba, tăcerea
este apăsătoare ca o
duminică a creierului.

Hei Trick ! Where are you from ?































PESTE CINCI ANI


Peste cinci ani voi suna la uşa ta. Vei îngenunchia în faţa unui străin sau vei scoate pistolul? Când îţi voi pune mîna pe sân şi voi aştepta să aud ding dong… E vorba doar de poezia legilor fizicii. Şi de cântecul genelor. Mai multe raţuşte se vor ocupa de festin dar numai una va avea dreptul sa măcăne în cinstea ta. Va ieşi un adevărat fiasco. Ne vor pune pe lista insolvabililor şi ne vor executa silit cu cîte o teză, o paradigmă ceva; dacă ai ştii ce înseamnă asta, ai trage un foc în aer şi l-ai ucide pe loc. Lumea fără aer va fi mai frumoasă. Şi crede-mă pe cuvînt, deoarece e tot ce am…

Ştii?

Eşti pretentious dragul meu neopetrodactil. Colţii şi ghiarele nu te mai reprezintă deloc, degeaba mai cârâi. Pînă şi găinaţul tău e comic, nu vezi cum râd copii în faţă la Discovery?

Ştii?

Trick va fi un adversar pe cinste. Cu el voi împodobi bradul şi mă voi lupta pentru steluţa din vârf. Am pregătit o strategie specială – mă voi transforma în îngeraş şi îi voi pune coarne. Va sosi cu pliculeţul de heroină. Nimic nu se compară cu fericirea de a primi Crăciunul intravenos. Şi Moşul nu întârzie niciodată. Nu va trebui decât să-i ieşim în întâmpinare şi să-i crestăm craniul din care vor curge milioane de bunătăţi.

Ştii?

Îl vom aştepta pe verandă? Eu ascuns între tabloul lui Mugur Grosu şi biblioteca plină cu farfurii şi Trick în coşul cu rufele împuţite. O să-i sărim în cap şi o să-i turnăm poezii de Eminescu cu pâlnia de la ţuica lui tata. O să-i cîntăm Carmina Burana cu polonicul aşa cum am văzut la cartoon network. Ne va face cadouri în semn de recunoştinţă. Pînă la urma îl vor reprimi în goliciunea lui comună. Din reni vor face friptură iar noi vom apărea la televizor ca modele ale unei noi revoluţii.

Ştii?

Părinţii mă vor adora dacă voi ieşi învingător. Tata cu centura iar mama cu o partida de sex matinală. Ai sâni frumoşi, mami, cînd se apropie iarna; crezi că îi putem sacrifica de ignat? Crezi că vor guiţa îngroziţi şi se vor topi la focul meu mic?

Ştii?

Se vor lovi cu coatele şi cu pumnii. “Şi totuşi cum s-a ajuns aici?” vor întreba în faţa microfoanelor erecte. În urma unei simple accidentări la genunchi? Mă aflam la uşa ei aşa cum promisesem. Peste cinci ani. Peste cinci ani cu o napolitana cu ciocolată în mîna. Îţi voi pune mîna pe sân şi voi auzi ding-dong…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu